1 DECEMBRIE a avut o VICTIMA: ROMANUL UCIS intentionat de UNGURI pentru ca FLUTURA STEAGUL TRICOLOR

1 DECEMBRIE a avut o VICTIMA: ROMANUL UCIS intentionat de UNGURI pentru ca FLUTURA STEAGUL TRICOLOR

Din nefericire, tragediile nu tin cont de zilele de sarbatoare sau de cat de importanta este o anumita zi, cand mori, mori chiar si de mana altuia sau ca asa ti-a scris Dumnezeu.

Ion Arion, un veteran român din Primul Război Mondial, a fost ucis, la nici 24 de ani, intenționat, în Gara Teiuș, de către unguri aparținând Gărzii Maghiare. Este, oficial, singura victimă a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Ancheta s-a mușamalizat, deși au existat dovezi clare ale locului din care s-a tras, precum și ale motivului acestui asasinat: Arion purta tricolorul românesc din satul natal Agriș, cu care urma să se prezinte la Adunarea de la Alba Iulia. Odihnește în cimitirul ”Maieri”, fiind cunoscut drept ”Eroul Martir al Unirii”.

Decembrie 1918 este, fără îndoială, cea mai importantă zi din istoria noastră de peste 2.000 de ani. Motiv de bucurie, dar și de aducere aminte. Materialul de față nu are intenția de a învrăjbi înaintea unei astfel de sărbători, mai ales că de atunci au trecut aproape 100 de ani. Dar faptele există. La fel și martorii, la fel și declarațiile, la fel ca și fotografia, la fel ca și mormântul lui Ion Arion, românul ucis de către Garda Maghiară pe 30 noiembrie 1918, în Gara Teiuș, pentru că purta cu el steagul tricolor din Agrișul natal către Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Istoricii o confirmă, agenția Mediafax a realizat, cu ceva vreme în urmă, o investigație de excepție. 1 decembrie 1918 nu ar fi existat fără sacrificiul unor oameni precum Arion, ”Eroul Martir al Unirii”, ce-și doarme somnul de veci în cimitirul ”Maieri”, uitat de lume.

Așa auziseră că tre’ să se meargă la Adunarea de la Bălgrad. Cu steagul satului. Fetele cele frumoase îl făcuseră, îi trăseseră tighel iar el, Ion Arion, ”mândrul”, fusese cel ales să-l ducă acolo din Agrișul natal, să arate oamenilor că toți românii vor Unirea cea Mare. Trei ani luptase pe front pentru Patria Mumă. Rănit, se zice că fusese decorat chiar de marele general francez Henri Mathias Berthelot pentru fapte de luptă. Se lăsase la vatră de nici două luni, la 24 de ani, caporal.

Vremurile erau grele. Trei săptămâni se scurseseră de la semnarea Armistițiului dintre Imperiul German și Puterile Antantei, în pădurea de la Compiegne, act ce consfințise finalul întâii urgii a omenirii, după 53 de luni de lupte. Ciudate timpuri. Căile ferate erau aglomerate, din ambele sensuri: unii, românii, mergeau la Alba, să vadă Unirea, ”înarmați” cu steaguri și cocarde tricolore; alții, ungurii și germanii, se retrăgeau spre case, cu echipamente militare cu tot.

Pe 30 noiembrie 1918, Ion Arion a urcat în trenul de Alba. Profesorul Tudor Roșu, Șeful Secției de Istoria a Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, confirmă că, la plecare, tânărul de 24 de ani ”a jurat să nu lase stindardul din mână decât cu prețul vieții”.

S-a ajuns târziu în Gara Teiuș. trenurile opreau des, oamenii se dădeau jos, scoteau trompetele și încingeau ”Hora Unirii” chiar acolo, pe peroanele mici, chiar acolo, printre linii. Războiul cel mare se terminase, Unirea avea să se facă.

”Când trenul a plecat din Teiuș, asupra sa a început un foc încrucișat, din mai multe direcții de la etajul superior al gării”, povestește Roșu. ”De asemenea, s-a tras dintr-un tren blindat, plin cu maghiari și germani ce se retrăgea”. Arion era cu steagul, îl flutura pe geam, când a fost lovit de două gloanțe. S-a strigat ”Avem un mort în tren!”, însă nu se putea opri, pentru că tirul a durat doi kilometri, până când garnitura s-a îndepărtat. La Alba s-a ajuns în 55 de minute, dar era prea târziu: Ion era deja mort, iar sângele său cursese pe galbenul steagului românesc…

1480535547ea40b7fb

80 de file de declarații în van. În 1921, cazul este clasat defnitiv iar dosarul niciodată deschis…

”Trupul său a fost depus pe catafalc la biserica din cartierul Maieri. A fost înmormântat pe 2 decembrie 1918, la o zi după Unire, în cadrul unui ceremonial special, la care au participat mari personalități. Florian Rusan, preotul paroh, cunoscut la acea vreme în urbe, s-a ocupat de toate, pentru ca Eroul Martir să odihnească în pace”, mai spune profesorul Roșu.

Ancheta a fost făcută degeaba: mortul e vinovat!

Imediat a fost deschisă o anchetă. Culmea, a ajuns la autoritățile maghiare, mai exact la un procuror ungur din Cluj-Napoca care a concluzinat că ”românii au fost cei care au provocat”, iar fapta propriu-zisă nu a fost invocată pe nicăieri. Asta se petrecea în decembrie 1918. În vara lui 1919, la insistența românilor, dosarul s-a redeschis. Au apărut, concret, primele nume de posibili ucigași: ungurul Gyula Andrași, frânar din Gara Teiuș, și Gaspar Varadi, căpitan de husari, aflat, în acea după amiază, la primul etaj, de acolo de unde se trăsese. Se adună 80 de pagini de declarații – atât în limba română, cât și în maghiară – martorii precizează cu exactitate de unde s-a strigat ”Foc!”, adaugă că ordinul a venit de la Comandantul Gărzii Maghiare, dar totul este în van: mortul e cel vinovat! Se ajunge în 1920, unde apare, negru pe alb, că Andrași a ”împușcat asupra decedatului Ioan cu intențiune precujetată, chiar când acesta ținea în mână steagul tricolor românesc”, dar nici aceste rânduri nu ajută la nimic.

1480535542395755d8

Samoilă Mârza (1886 – 1967), de la care aveau să ne rămână singurele imagini de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, este cel care a realizat și această fotografie

Marele Vasile Goldiș (1862 – 1934), personalitate uriașă, unul dintre artizanii Unirii, vine la catafalc. Scrie: ”O ceată de unguri înarmați se furișase pe acoperișul și în podul clădirilor. Ioan Arion fu lovit direct în inimă. În sicriul deschis, rana era descoperită și se vedea încă sângele închegat deasupra inimii. Adânc emoționat, ca niciodată în viața mea, dinaintea de vremi cernitului iconostas al bisericuței, i-am mulțumit pentru jertfa sângelui său vărsat pe altarul libertății!”. Samoilă Mârza, fotograful Unirii, trage o imagine cu sicriul deschis al viteazului…

La 98 de ani de atunci, nimeni nu mai știe nimic. Mormântul – pe care scrie: ”Ion Arion – din comuna Agriș-Iara, ucis mișelește de Garda Maghiară în Gara Teiuș în drum spre Marea Adunare ținută în Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Națiunea recunoscătoare” – a fost îngrijit, la început, de preotul paroh. Apoi uitat, complet, de către autorități…

SURSA

You Might Like These

Leave a Comment

x
Aboneaza-te aici